Planul naţional de acţiuni în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva copilului pentru perioada 2009-2011 a fost aprobat, la 12 noiembrie curent, de Guvern

Scopul documentului este prevenirea şi eliminarea cazurilor de violenţă împotriva copiilor în diferite medii sociale precum sunt: familia, instituţiile de învăţămînt, instituţiile rezidenţiale, societatea. Obiectivele Planului includ armonizarea legislaţiei naţionale şi dezvoltarea cadrului instituţional pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva copiilor.

Planul naţional de acţiuni în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva copilului pentru perioada 2009-2011 este structurat în şase capitole. Acestea cuprind dezvoltarea cadrului legal; cadrul instituţional; prevenirea violenţei împotriva copiilor; asistenţa şi protecţia victimelor şi martorilor violenţei împotriva copilului; sensibilizarea opiniei publice; analiză şi monitorizare.

Documentul va constitui cadrul conceptual şi de acţiuni, atît pentru autorităţile publice centrale şi locale, cît şi pentru persoanele care au responsabilitatea creşterii, îngrijirii şi educării copilului.

Studiul Global privind violenţa împotriva copiilor, realizat de ONU în perioada 2004-2006, a demonstrat că problema violenţei împotriva copilului este una globală, caracterizată prin înregistrarea multor cazuri de violenţă.

Prevenirea şi eliminarea  problemei violenţei împotriva copilului a devenit una prioritară pentru politicile de protecţie a copilului desfăşurate în Republica Moldova. În vederea implementării Strategiei Naţionale privind protecţia copilului şi familiei (HG nr.727 din 16.06.2003), de asemenea, prin semnarea de către Guvernul Republicii Moldova a Acordului interguvernamental „De a acţiona acum asupra violenţei împotriva copilului” (Ljubljana, 2005). Republica Moldova s-a angajat să elaboreze şi să aplice măsuri pentru prevenirea violenţei faţă de copii, să promoveze politici naţionale pentru a preveni şi sancţiona toate formele de violenţă faţă de copii, inclusiv, pedeapsa corporală şi tratamentul umilitor, să consolideze capacităţile instituţionale în educaţie, sănătate, justiţie, să creeze servicii de protecţie şi susţinere a copiilor victime, să identifice, analizeze şi  monitorizeze permanent cazurile de violenţă faţă de copii. Angajamentul  de a lansa un Program de acţiune cu privire la dimensiunile sociale, juridice, educaţionale şi de sănătate ale diferitor forme de violenţă faţă de copii a fost reflectat şi în Hotărîrea de la cel de-al Treilea Summit  al Şefilor de State şi de Guverne ai celor 46 de State membre ale Consiliului Europei (Varşovia, 2005).