Astăzi: 31.10.2014
md ru en
Despre Minister
Instituţii Subordonate
Activităţi
Consiliul de coordonare a asistenţei externe în domeniul muncii şi protecţiei sociale
Acte legislative şi normative
Transparenţa în procesul decizional
Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO)
Convenţii ILO ratificate
Activităţi curente
Comunicate de presă
Studii şi rapoarte
Publicaţii
Serviciul de presă
Galerie foto
Feedback
Achiziţii publice
Funcţii vacante
Referinţe utile
Contacte
Comisia naţională pentru populaţie şi dezvoltare a Republicii Moldova
Informaţii de Contact
MD-2009, Chisinau,
str. Vasile Alecsandri, 1

tel.:(+373) 22 26-93-01; 26-93-60;
fax:(+373) 22 26-93-10
e-mail: secretariat@mmpsf.gov.md
Pagina de start | Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) Pagina de start
Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO)
Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO*) a fost creată în 1919 şi a devenit o instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1946. Ea numără în prezent 182 de State Membre. Dotată cu o structură “tripartită” unică, ea reuneşte în mod egal reprezentanţii guvernelor, angajatorilor şi lucrătorilor pentru a dezbate probleme legate de munca şi politica socială. Conferinţa Internaţională a Muncii, care reuneşte o dată pe an delegaţii ţărilor membre, ghidează lucrările Organizaţiei. Ea adoptă noile norme internaţionale ale muncii, ca şi programul şi bugetul Organizaţiei.
 
Între două sesiuni ale Conferinţei, Consiliul de administraţie, compus din 28 de membri guvernamentali, din 14 reprezentanţi ai angajatorilor şi din 14 reprezentanţi ai lucrătorilor, monitorizează activităţile ILO. Secretariatul Organizaţiei, Biroul Internaţional al Muncii (BIM), are sediul la Geneva, în Elveţia, si administrează birouri externe în peste 40 de ţări. Cu prilejul celei de a 50-a aniversări în 1969, ILO a primit premiul Nobel pentru pace. Directorul său general actual este domnul Juan Somavia.

Evenimente cheie în istoria ILO:

1919    Fondarea ILO. Organizaţia a fost creată de către Tratatul de la Versailles, care a încheiat Primul Război Mondial şi a constituit Liga Naţiunilor.
1926    Conferinţa Internaţională a Muncii (ILC) stabileşte un mecanism de supraveghere, care să monitorizeze implementarea standardelor internaţionale ale muncii.
1944    Adoptarea Declaraţiei din Philadelphia, determinând principiile de bază ale ILO.
1946    ILO devine prima agenţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, nou formată.
1969    ILO primeşte Premiul Nobel pentru Pace, pentru promovarea echităţii sociale şi a păcii între naţiuni.
1998    Adoptarea Declaraţiei privind Principiile şi Drepturile Fundamentale la Muncă.
1999    ILO adoptă conceptul de muncă decentă, ca expresie contemporană a mandatului său istoric.
2004    Comisia Globală privind Dimensiunea socială a mondializării a lansat raportul "O mondializare corectă - Crearea de şanse pentru toţi".
2006    Membrii ILO din Asia şi Pacific se angajează la o Decadă a Muncii Decente Asiatice, şi la atingerea obiectivului general de a asigura angajare deplină, productivă şi decentă pentru toţi până în 2015.
2008    ILC adoptă Declaraţia ILO privind Echitatea Socială şi Globalizarea Corectă, abilitând ILO să  confrunte provocările mondializării prin intermediul Agendei privind Munca Decentă
 
Scopul primar al ILO este de a promova munca decentă, astfel încât fiecare să lucreze în condiţii de libertate, echitate, securitate şi demnitate umană. În atingerea scopului de muncă decentă pentru toţi, ILO se bazează pe 4 obiective strategice:
 
            1. Promovarea şi elaborarea standardelor internaţionale de muncă şi a principiilor şi drepturilor fundamentale la muncă;
            2. Crearea mai multor şanse pentru bărbaţi şi femei de asigurare cu locuri de muncă şi venituri decente;
            3. Extinderea şi eficientizarea protecţiei sociale pentru toţi;
            4. Consolidarea tripartismului şi dialogului social.
 
Domeniile principale de intervenţie ale ILO sunt: instruirea şi reabilitarea profesională, politicile de angajare, administraţia muncii, legislaţia muncii şi relaţiile industriale, condiţiile de muncă, dezvoltarea managementului, securitatea socială, statistica muncii, igiena şi securitatea în muncă. Instrumentele prin care intervine ILO sunt norme ale muncii, care acoperă toate problemele legate de muncă, fiind elaborate şi încorporate în Convenţii şi Recomandări internaţionale (în total sunt 188 convenţii şi 199 recomandări), de către reprezentanţi ai guvernelor, angajatorilor şi lucratorilor din toată lumea.
 
Consiliul de administraţie al BIM a calificat ca “fundamentale” opt convenţii care tratează chestiuni considerate ca principii şi drepturi fundamentale ale muncii: libertatea sindicală şi recunoaşterea efectivă a dreptului de negociere colectivă, eliminarea oricărei forme de muncă forţată sau obligatorie, abolirea muncii copiilor şi eliminarea discriminării în materie de angajare şi profesie. Aceste principii sunt enunţate de asemenea în Declaraţia ILO relativă la principiile şi drepturile fundamentale ale muncii (1998). În 1995, Organizaţia a lansat o campanie care vizează să obţină ratificarea universală a acestor opt convenţii fundamentale. În prezent, mai mult de 1304 de ratificări au fost înregistrate pentru aceste convenţii, reprezentând 89% din numărul posibil de ratificări.

Cele 8 convenţii fundamentale sunt:

Convenţia (nr. 87) privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, 1948
Convenţia (nr. 98) privind dreptul la organizare şi negociere colectivă, 1949
Convenţia (nr. 29) privind munca forţată, 1930
Convenţia (nr. 105) privind abolirea muncii forţate, 1957
Convenţia (nr. 138) privind vârsta minimă de încadrare în muncă, 1973
Convenţia (nr. 182) privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999
Convenţia (nr. 100) privind egalitatea de remunerare, 1951
Convenţia (nr. 111) privind discriminarea (angajare şi profesie), 1958

Recenta iniţiativă ILO, Agenda pentru o muncă decentă, acoperă un mare număr de provocări cu care Organizaţia se confruntase deja la momentul creării sale. Această agendă are ca obiectiv să permită fiecăruia să obţină o muncă decentă favorizând dialogul social, protecţia socială şi crearea de locuri de muncă, precum şi respectarea normelor internaţionale ale muncii, care s-au dezvoltat pentru a constitui un sistem global de instrumente legate de munca şi politica socială, susţinute de către un mecanism de control ce permite abordarea oricărui tip de probleme care s-ar ridica la aplicarea lor pe scara naţională. Normele internaţionale ale muncii constituie componenţa juridică a strategiei pe care ILO a adoptat-o pentru a garanta mondializarea, a promova dezvoltarea durabilă, a eradica sărăcia şi a face astfel ca fiecare să beneficieze de condiţii de muncă demne şi sigure.

Oficiul Subregional al ILO pentru Europa Centrală şi de Est se află în Budapesta şi este responsabil de Moldova, pe lângă un şir de alte ţări ale acestei regiuni. Republica Moldova este membră a ILO din anul 1992 şi în acest răstimp a ratificat 40 de convenţii ale acestei organizaţii, inclusiv cele opt fundamentale.

Cadrul de asistenţă pentru Republica Moldova oferit de ILO a luat forma Programelor de Ţară privind Munca Decentă (2006-2008 şi 2008-2011) şi conţine ca esenţă expertize legislative asistenţă tehnică şi logistică, audit ale instituţiilor pe piaţa muncii.

Programul de Ţară privind Munca Decentă (PŢMD)

Programul de Ţară privind Munca Decentă, anii 2012-2015, format PDF, 2496KB

Prezentul Program de Ţară are scopul de a asista ţara în implementarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare 2008-2011, cea mai importantă strategie naţională pe termen mediu ce reflectă aspiraţia ţării de intensificare a integrării în Uniunea Europeană. PŢMD este bine armonizat cu priorităţile Strategiei Naţionale de Dezvoltare, în mod special cu cele care vizează: 1/optimizarea guvernării pe piaţa muncii; 2/ dezvoltarea resurselor umane; 3/ promovarea protecţiei sociale; 4/ consolidarea parteneriatului public - privat local .

În contextul atotcuprinzătorului generic “Munca decentă pentru toţi” ILO se concentrează asupra a trei priorităţi în programul de ţară pentru Moldova în perioada 2008-2011, care trebuiesc privite ca obiective pe termen lung:
I. Consolidarea capacităţilor instituţiilor publice şi a partenerilor sociali de optimizare a guvernării pe piaţa muncii.
II. Perfecţionarea procesului de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor ocupaţionale prin o administrare mai eficientă a muncii şi prin măsuri predestinate lucrătorilor informali şi celor expuşi migraţiei.
III. Eficientizarea sistemului de protecţie socială, cu accent prioritar pe grupurile vulnerabile.

ILO are avantaje comparative în programe de dezvoltare şi în promovarea cooperării tehnice pentru obţinerea rezultatelor menţionate mai sus. În mod special pentru că secretariatul ILO are o experienţă de durată şi o expertiză tehnică testată în timp în materie de standarde ale muncii, promovare a ocupării, protecţie socială şi dialog social. ILO implementează o serie de proiecte în Europa Centrală şi de Est care satisfac pe deplin solicitările donatorilor şi ale guvernelor ţărilor beneficiare.

Pentru a realiza obiectivele Programului de Ţară privind Munca Decentă (PŢMD) Guvernul şi partenerii sociali au instituit un Consiliu Naţional Coordonator pentru Programul de Ţară (PŢMD). Consiliul Coordonator se întruneşte în mod regulat, la sfârşitul fiecărui trimestru pentru revizuirea şi evaluarea activităţilor şi impactul acestora în ţară. Viceministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei poate, de asemenea, să convoace reuniuni ale Consiliului Coordonator ad-hoc pentru a aborda problemele majore, la solicitarea majorităţii membrilor Consiliului Coordonator.

Astfel un şir de activităţi realizate şi aflate în derulare actualmente tind să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite în cadrul unui şir de programe de asistenţă tehnică cum ar fi munca copiilor, dialogul social, optimizarea politicilor ocupaţionale, prevenirea HIV/SIDA la locul de muncă, consolidarea inspecţiei muncii, managementul migraţiei, etc. Activităţile pot fi exemplificate prin efectuarea auditelor Inspecţiei Muncii şi Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, ca instituţii de gestionare a administrării muncii. Un alt exemplu ar ţine de expertiza proiectului Legii privind Comisia tripartită de consultări şi negocieri colective, a proiectului Strategiei de Ocupare a Forţei de Muncă pe termen lung şi planurile naţionale de realizare a ei, a proiectului Legii privind migraţia în scop de muncă ş.a.

În anul 2009 ILO a celebrat Aniversarea a 90-a de la fondarea acesteia. Organizaţia este cea mai longevivă agenţie specializată a Naţiunilor Unite. "Punctul forte al ILO este condiţionat de faptul că mesajul privind echitatea socială este la fel de relevant şi comprehensiv ca şi acum 90 de ani." (Sachiko Yamamoto).

Din anul 2005 în Moldova este deschis Oficiul Coordonatorului Naţional al ILO. Dna Ala Lipciu, Coordonatorul Naţional ILO, poate fi contactată pentru informaţii suplimentare referitoare la activitatea Organizaţiei sau proiectelor acesteia. 

Oficiul Coordonatorului naţional ILO se află pe adresa: 
str. Vasile Alecsandri 1, of. 617,
MD-2009, Chişinău
Republica Moldova
Tel/fax: (373 22) 269 369
 

ILO*- se va folosi abrevierea din limba engleză - International Labour Organization - pentru a evita o eventuală confuzie cu abrevierea Organizaţiei Internaţionale a Migraţiei - OIM.



sus
Ultima actualizare: 17.09.2012
Despre Minister Instituţii Subordonate Activităţi Consiliul de coordonare a asistenţei externe în domeniul muncii şi protecţiei sociale
Acte legislative şi normative Transparenţa în procesul decizional Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) Serviciul de presă Galerie foto Feedback Achiziţii publice Funcţii vacante Referinţe utile Contacte
Elaborarea şi suport tehnic: Centrul de Telecomunicaţii Speciale

Statistica vizitatorilor: 6059981